vineri, 28 noiembrie 2014

Let's talk about tocăniță!



Tocănițăăă! Asta avem azi la masă!
De ce?
Păăi... pentru că mijloc de semestru. Și pentru că teme. Multe. Și pentru că ciuciu timp. Dar oricât de politehniști am fi, suntem oameni înainte de toate și trebuie să mai și mâncăm din când în când. Astea sunt motivele pentru care de multe ori optăm pentru mese din categoria "comfort food".
Dar cine zice că dacă e "comfort" trebuie să fie și "junk"?
Așa că aleg un comfort curat în locul celui "din gunoi". Iar el are gust de... tocăniță.




Nu vreau să fac mare tam-tam din asta pentru că, de fapt, nici nu vorbim de cine știe ce mare scofală. E doar tocăniță! Delicioasa, simpla tocăniță care își face treaba și ne umple și încălzește stomacul de studenți obosiți și stresați în ultimele zile de toamnă.
Deci nu am de gând să lungesc post-ul mai mult decât durează să prepar rețeta și am să încep să vorbesc despre rețetă ca să termin cât mai repede și să îmi termin și eu porția :D

Ingrediente:
  • 200 - 300 grame piept de pui sau orice altă varietate de carne de pasăre, trasă la tigaie și ruptă în fâșii nu foarte mici
  • 1 ceapă mare
  • 2-3 căței de usturoi
  • 2 ardei tăiați cubulețe
  • 2 morcovi
  • 400 grame roșii în bulion
  • sare
  • piper
  • busuioc
  • 1 legătură mică de pătrunjel
  • 20 - 30 grame unt
  • 500 ml suc de roșii
 

Metoda:
1. Topește untul într-o tigaie cu pereți înalți sau într-o cratiță cât mai neaderentă posibil.
Adaugă morcovii tăiați bucățele și lasă la foc potrivit câteva minute.


2. Adaugă ardeiul tăiat.
Mai lasă încă vreo 2 - 3 minute.


3. Adaugă ceapa și usturoiul.
Eu am tocat și un ardei verde iute în tigaie.
It's up to you dacă vrei și un pic de înțepare de papile sau nu.


Călește totul până ce ceapa începe să își schimbe culoarea.
Cam 5 minute ar trebui să fie de ajuns.
Adaugă condimentele.


4. Mută totul într-o cratiță.
Adaugă roșiile în bulion și sucul de roșii.
Fierbe sub capac vreo 15 minute.


5. Pune carnea în cratiță, acoperă și mai lasă vreo 10 minute pe foc.
Nu uita să amesteci din când în când.
Dacă ți se pare că scade prea mult poți să mai pui apă sau suc de roșii.


6. Ia capacul și mai fierbe totul pentru vreo 10 minute, după care poți presăra și ceva pătrunjel tocat dacă îți place.


În jur de 30 de minute ai o masă rezonabilă gata. Iar dacă nu te zgârcești la cantități sau lăcomești când îți faci porția, sigur mai rămâne și pentru a doua și a treia zi ;)



Poate v-am făcut poftă de-o tocăniță așa că vă zic de pe-acum "să vă fie de bine!".



sâmbătă, 15 noiembrie 2014

Melitzanosalata sau salată de vinete ca să-nțeleagă tot românu'



De ce melitzanosalata și nu salată de vinete direct? Sunt eu un pic (sau mai mult) hipsteriță? Îmi place cum sună asta? Sau este vorba despre o altă rețetă de salată de vinete? Răspunsul e în toate împărțit și în niciuna întreg.
Deci, da! Sunt o hipsteriță căreia îi place al naibii de mult cum sună "melitzanosalata" și care este la dietă, așadar varianta asta de salată de vinete vine ca o mănușă în vremuri de detoxifiere de după epoca ciocolatei și a clătitelor care s-ancheiat nu cu multe zile în urmă.

Melitzanosalata este sora skinny din Grecia a salatei noastre românești de vinete. Fără pic de maioneză sau ulei "pe coapse", Meli este top-modelul delicios pe care vrei să-l ai pe podiumul de pâine prăjită al micului tău dejun.
Și ce o face să fie atât de skinny(probabil că vă întrebați)? Lipsurile. Grecii sunt un popor sărac. Iar asta se reflectă foarte clar până și în felurile lor tradiționale de mâncare. Rețetele lor au, în general, puține ingrediente, iar asta le face, pe multe dintre ele, îngerașii câștigători de pe umărul tău când încerci să faci alegerea corectă la dietă fiind :)

 Nu știu cât au reușit să convingă cele câteva vorbe de cultură culinară de mai sus, dar am să contiui postarea cu rețeta pentru cazul în care am pătruns acolo unde trebuie, fie acest "acolo" curiozitate sau poftă.


Ingrediente:
  • 3 vinete potrivite (cam 900 de grame)
  • 4 - 5 căței de usturoi (sau mai puțin, după gust)
  • zeama de la o jumătate de lămâie
  • 1 lingură ulei de măsline
  • 1-2 linguri boia de ardei dulce

 
Metoda:

1. Spală bine vinetele. 
Nu le curăța de coajă.
Coace-le pe hârtie de copt timp de vreo oră, sau până crezi că sunt suficient de moi.
Poți face asta cu o zi înainte să prepari efectiv salata.
E bine să stea măcar câteva ore deoparte după ce s-au copt.
Pur și simplu: cu tot cu coajă pe ele, așa încât conținutul să capete aroma ușor smoky de la coajă.



2. Desfă ușor vinetele și scoate-le conținutul cu o lingură.


 3. În acest punct, dacă vinetele au fost coapte suficient, conținutul lor va putea fi pasat ușor chiar și cu furculița sau un zdrobitor de cartofi.
Pentru cei ce au, un blender este de asemenea o soluție, și încă una mult mai rapidă.


Altfel spus, odată ajunși la acest pas trebuie să amestecați usturoiul tocat mărunt, boiaua, zeama de lămâie, puțină sare, uleiul de măsline și conținutul vinetelor coapte.
Apoi pasați acest amestec cât de bine puteți, folosind una dintre cele două metode de mai sus.
 

Poți servi salata, așa cum probabil că știi deja sau intuiești, la micul dejun, pe felii de pâine prăjită.
Prânzul este și el, mai sărac în calorii cu salata de vinete pe post de garnitură și o bucată de somon sau de piept de pui la grătar.
Cina cu salată de vinete și chips-uri sau pită.


Eu am ales să o servesc cu crackers cu susan.
A rezistat foarte bine și la frigider pentru vreo 3 zile, deci am avut ocazia să o includ și în micul dejun, prânzul și cina pe rând, în câte una din cele 3 zile de păstrare.


A fost extraordinar de bună și nu am simțit nicio diferență de gust comparând cu salata noastră românească de vinete.
Dar cu siguranță silueta mea a simțit diferența, iar sistemul meu digestiv încă și mai mult.
După ce am făcut asta nu am reușit să îmi mai explic care este rolul maionezei în toată treaba cu salata asta. 
Și de ce atâta ulei de floarea soarelui?
Varianta asta este, cu siguranță singura pe care am să o folosesc de-acum.


Înainte să închei postarea, vreau să mai fac câteva mici trimiteri în zona de "știați că".

So... Știați că... salata de vinete se regăsește printre felurile tradiționale ale multor culturi și extrem de diferite între ele.
De exemplu, una dintre cele mai populare variante ale sale este cea numită Baba Ghanoush, și tradițională în Liban, Israel, Siria, etc.


Mai avem și moutabel.
Aceasta este varianta mai condimentată a Baba Ghanoush.
De obicei, pe lângă vinete coapte și afumate, în moutabel se pune și pastă de tahini, semințe de rodie, ardei afumat și copt, chimen, ceapă etc.
De obicei în bucătăria armenească o să găsim denumirea și asezonarea aceasta.


Kashke Bademjan în Iran sau Patlıcan beğendi în Turcia, servită cu pastă de secară în primul caz sau cu carne caldă în al doilea, tot vânăta rămâne de bază în acest fel de mâncare.


Varianta siciliană cu vânătă și ardei fript tocate și amestecate cu țelină, măsline, capere și sos dulce de smântână, într-un singur cuvânt: Caponata.

Au vinetele locul lor și în bucătăria franceză?
Dacă zic "aubergine caviar", răspund și la întrebarea asta.
Vânătă coaptă decojită și amestecată cu usturoi, roșii, ulei de măsline și suc de lămâie.
Cam așa s-ar traduce Aubergine Caviar.


Am obosit să tot enumăr țări unde salata de vinete are cetățenie, dar dacă vreți să fiți șocați, consultați pagina de wiki a drăcoveniei.
 Eu vă mai spun doar un mare și din toată inima : "Spor la gătit și poftă mare!"


joi, 13 noiembrie 2014

Crêpes - de toate și pentru toate gusturile


Toată viața am fost anti-talent la făcut clătite. 
Asta se întâmpla, desigur, pe când țineam criptonita în bucătărie și bucătăria-n călcâi iar eu eram mai ceva ca o încrucișare mutantă între Ahile și Superman.

De atunci însă, a trecut multă apă pe țeava de canalizare și într-o parte din aceasta pot să spun, fără să înjur vreun miligram, că mi-am băgat picioarele literalmente și cu mult stil. Așa că... dacă n-am înecat-o pe Tanti Criptonita, măcar am spălat-o un pic și tot am făcut-o suportabilă și uneori chiar simpatică.

Și dacă tot am prins atâta curaj, m-am îndreptat cu încredere spre Coana-Mica mea bucătărie (care nici măcar nu este de fapt a mea) și mi-am propus să îmi dau întâlnire cu o porție uriașă de crêpes cu topping delicios și umplutură și mai și.


Dacă precizez că eu și norocul începătorului nu ne vizităm prea des și nici prea bine nu ne cunoaștem, probabil o să mă credeți când o să vă zic că minunatele mele crêpes au venit la întâlnire dar singure și nu atât de minunate cum mă așteptam. De ce? Că și-au uitat stilistu' acasă. Fraiericu' ăla numit norocu'ncepătorului. Așa că prima dată am eșuat. Da' grav de tot! Aveam planuri mari! Să le tratez cu topping-uri delicioase, creme aromate, fructe, nuci, dulceață. În loc de asta, m-am simțit nevoită să le arăt coșul de gunoi.

Știu... M-am purtat execrabil. Pare că a doua întâlnire ieșea din discuție total. Dar am făcut din bucățile astea de aluat my personal bitches și le-am chemat la party în fiecare zi. Și nu ca să îmi satisfac mie vreo nevoie naturală (vorbesc de foame perverșilor! - și da! eu am zis-o. Și da! Nu sunt nici eu foarte departe de voi!) ci ca să fac conversia bitches to ladies. În trei zile de făcut clătite "după ureche" și de încercat să inventez eu rețeta de aluat, cam tot ce-am putut să obțin cât de cât ok se află în pozele de mai jos.


 Hmm... Nu arată atât de rău... Dar tot nu merită Topping-ul de Ciocolată și Umplutura de Caramel.
De ce? Pentru că am standarde. Și pentru că standardele mele vorbesc. Iar ele spun că o clătită trebuie să fie mai subțire, mai pufoasă și mai ușor de manevrat decât cele pe care le tot obțineam eu.
Ăla a fost momentul în care am decis să nu mai improvizez. Și s-a dovedit că eram la un search pe Pinterest distanță de adevăr!
Aici avem izvorul web al cunoașterii perfecțiunii în materie de crêpes.
Wish perfect! Dream big! Think simple!  And make crêpes! The best ones! :D




Ingredientele pentru vreo 6 crêpes mari:
  • 125 gr făină de grâu sau de ovăz (eu am folosit de ovăz)
  • 125 ml lapte 1.5% grăsime
  • 125 ml apă sau zeamă de compot de pere sau gutui (asta am folosit eu)
  • 1 lingură rasă de scorțișoară
  • puțină esență de rom
  • 2 ouă
  • topping-ul și umplutura rămân la latitudinea papilelor voastre
Preparare: 
  1. Amestecă făina cu scorțișoara.
  2. Amestecă laptele cu apa sau zeama de compot și esența.
  3. Toarnă peste făină și omogenizează.
  4. Bate ouăle și toarnă-le peste amestec. Omogenizează din nou.
  5. Unge cu puțin unt o tigaie neaderentă și toarnă câte o șesime din amestecul inițial.
  6. Când apar găurele pe suprafața clătitei este gata să fie întoarsă.
  7. Lași un minut și pe partea cealaltă și o transferi pe o farfurie.
  8. Cam o dată la 2 clătite trebuie să mai ungi tigaia cu câte un pic de unt.
  9. Nu este nicio tragedie dacă nu o faci. Dar clătitele tale vor ave o textură mult mai bună dacă urmezi și indicația aceasta.
Rezultatul este cel de mai jos:



Nu știu cât de bine vedeți voi diferența, dar eu am simțit-o și am gustat-o. Deci credeți-mă pe cuvânt că rezultatul ăsta este peste tot ce am obținut în zilele de dinainte. 

Am să pun câteva variante pe care le-am încercat de când am devenit "șefa la clătite".

1. Topping de:
  •  arahide crude măcinate 
  • felii de măr 
  •  grepfruit decojit de pielițele amărui
  • felii de banană
Umplutura: 
  • crème fraîche cu gust de ciocolată, trufe și rom
  • grepfruit 
  • banane



 A fost o combinație extrem de gustoasă dar dacă doar zic știu că nu o să fie de ajuns, de aia simt nevoia să vă și arăt... o grămadă enervantă de poze. 



Și așa... Ca o altă sugestie de prezentare a variantei ăsteia de clătită, am mai încropit un aranjament, l-am tras în poză și îl pun acilea jos că poate vă lovește și pe voi inspirația pornind de la el.





 2. Topping:
  • migdale măcinate
  • sos de ciocolată (home-made sau unul din comerț)
  • felii de măr
  • bucăți de prune
Umplutura:
  • cremă de caramel (home-made sau o alternativă din comerț)
  • felii de măr și pară
  • migdale tocate grosier





Am cam sfeclit-o eu un pic cu murdăritul farfuriei dar măcar am nimerit combinația și aranjamentul... cred ^_^


 Și am candidez cu clătitele astea la cometiția pe viață la cuțite, topoare și sânge cu Irina Arsene pe care o iubesc da' o și bat de-i rup picioarele la făcut din astea :D

Pe undeva prin fundalul pozelor de mai jos apare și o părticică dintr-o carte pe care mi-a împrumutat-o rivala în clătite mai sus amintită.
Asta e modalitate mea de sfidare a competiției. Woodoo pe papile gustative cu invocare prin folosirea "Magicianului" lui John Fowles pe post de vraci.



Legat de calorii... Sincer, nu mi-am prea bătut capul!
A fost sezonul clătitelor și al răsfățului! De mâine-ncepe "perioada de post" - 2 săptămâni numai cu mâncare sănătoasă și nici un pic de ciocolată sau grăsimi de vreun fel. So... merit și eu să-mi fac de cap înainte de asta :o3

Totuși, dacă este să facem un calcul pentru o porție de 2 clătite cu tot cu umplutură și topping:

  • făina de ovăz: 150
    laptele: 60
    caramel: 50
    măr: 70
    prune: 70
    sos de ciocolată: 80
    migdale: 50

    Ceea ce ne duce la un total deee...
    vreo 530 de calorii.
    Și nu regret niciun milimetru luat în talie din cauza lor.
    Pentru că fiecare a însemnat kilometri de plimbare în limuzina plăcerii. Și chiar dacă știu c-o să mă-ntorc pe jos înapoi tot nu mă răzgândesc din lăudatul desertului ăsta plin de calorii.



    3.
    Topping:
    • Sos de ciocolată
    • Alune de pădure mărunțite
    • Prune tăiate bucăți
    • Mere feliate
     
       Umplutură:
  • Alune de pădure tocate grosier
  • Felii foarte subțiri de măr
  • Cremă de ricotta cu vanilie, pere și gutui din compot



   Și ca să vă mai țin un pic de vorbă am să vă spun că poate nu trebuia să postez azi rețeta de crêpes.
   Dar nu am mai avut răbdare până pe 2 februarie.
   Care-i marea chestie cu 2 februarie? 
   Păi e că atunci sărbătoresc francezii La Chandeleur - sărbătoarea catolică a Întâmpinării Domnului - când este comemorată purificarea Fecioarei Maria și prezentarea copilului Iisus la 40 de zile după naștere, conform religiei respective, și pentru cultura noastră generală (că la mine cel puțin mai departe de-atât nu trec informațiile de genul ăsta).
   Stați liniștiți că nici ei nu dau mai mulți bani decât noi pe sărbătorile religioase, nu știu dacă cu pumnu'n piept se bat mai tare decât românii, da' un lucru e clar: La Chandeleur este de fapt ziua când tot francezu'și umple stomacul cu crêpes.
Da' ei măcar au fost sinceri cu ei înșiși și au și numit această zi conform cu semnificația reală: "Ziua clătitelor" :)))

   O chestie interesantă este obiceiul pe care îl au francezii în această zi:
țin o monedă în mâna cu care scrii și o tigaie de clătite în alta și arunci clătita în aer. Dacă reușești să prinzi clătita în tigaie, vei avea parte de prosperitate pentru tot restul anului.


   Cam atât am avut de zis despre clătite până la 2 februarie 2015 când mă voi revedea din nou cu aceste proaspăt-devenite ladies în înalta societate de la "mansarda" mea. ;)