Cremă de mazăre cu gust "afumat"

Și acum... în amintirea aparatului căzut (la propriu) la datorie.
O rețetă mai veche, și pe care abia acum, când am ceva timp am reușit să o scot de la naftalină.

Intenția este să aduc un gust ușor, rafinat, dar în același timp puternic în casele voastre într-un weekend de vară.

 Acum, nu voi mai lungi mult "agonia" de dinaintea prezentării efective a rețetei, dar am să fac o precizare: eu nu mănânc porc. Nici măcar de Crăciun. Nu mănânc sarmale, chiftele, perișoare sau orice altceva cu carne de porc. Aici am pus niște afumătură. Foarte puțină. Cât să dea gust. Nu am vrut o cremă de mazăre banală cu gust de mazăre fiartă și ceva legume pe lângă.

Don't worry! Nu e vorba de multă afumătură și nu o să moară nimeni din cauza asta. Nu trebuie să ne limităm și să nu punem un pic de gust doar pentru că știm noi că ingredientul ăla (aici afumătura) are multe calorii și grăsimi. Oameni buni: moderația este elementul cheie când vine vorba de păstrarea greutății. Punem un pic de afumătură și grăsime aici. Ne place. Ne simțim sătui la final. Asta ce înseamnă? Că nu mai simțim nevoia de a da iama-n shaormeria de la colț după masa de prânz.
Frustrarea este ceea ce ne face să simțim că nu "ne-am săturat". Dacă mănânci ceva pe gustul tău. La final o să fii satisfăcut. O să te simți plin. So ai completat o masă de prânz cu mult mai puține grăsimi și calorii, decât dacă ai fi continuat cu un burger sau mai știu eu ce chestie "de care ți-e poftă".

Ingrediente:

• 1 kg de mazăre congelată
• 2-3 cepe micuțe
• câțiva căței de usturoi
• 100 de grame de mușchi afumat sau kaizer
• 1 morcov mare

 

Metoda:

1. Se toacă ceapa mărunt, morcovii, afumătura și usturoiul.

 2.  Rumenim afumătură un pic în tigaie.

Puteți folosi și ulei de măsline. Dar nu mult.

După ce începe să se rumenească un pic afumătura, puneți morcovii în tigaie.

După  3-4 minute adăugați ceapa și usturoiul și lăsați pe foc, tigaia acoperită cu un capac, până încep un pic să se înmoaie legumele.

Adăugați și niște cimbru mai spre final, pentru gust.

3. Punem mazărea într-o cratiță, și supă de afumătură / pui peste ea.

Cam 1l sau 1.5l ar trebui să fie de ajuns.

Adăugăm și ingredientele pe care le-am tras la tigaie.

Fierbem până ce bobul de mazăre este gătit cum trebuie - moale pe punctul de a se sfărâma.

 Cam 45 - 50 de minute ar trebui să ajungă.

Focul să nu fie foarte mare. Mediu e perfect.

Stingem focul și pasăm ce e în cratiță cu un blender/ mixer vertical.
Aveți grijă să fie cât de cât puternic blenderul.
S-ar putea să fie un pic cam dure bucățelele de afumătură.
De asta zic.

Nu uitați să scurgeți zeama într-un castron

înainte să începeți pasarea.

În funcție de ce consistență doriți, mai adăugați niște zeamă din castron. 

Șiii am obținut chestiuța din imagini.

Careee se poate mânca rece. 

Caldă. 

Cu lingurița. 

Pe pâine prăjită.

Cu crackers.

Cu lipie.

Cu smântână.

Cu covrigi.
Ornată cu bucăți de afumătură prăjită.

Merge într-o mie de combinații.

E ușoară și al naibii de gustoasă.

 Are eticheta de "Gâză Approved". 

Puteți să mi-o puneți în cap dacă nu vă place.

Aș prefera ca ultima acțiune să se întâmple la figurat.

Darr... Dacă mă prindeți și se întâmplă să aveți cratița cu voi... "go for it".

Hai poftă bună și nu mă urâți! ^_^

 

Cheesecake cu ricotta și topping de căpșuni

Am promis să exploatez mai mult roadele verii timpurii. Iar căpșunele sunt primele chestii care îmi vin în minte atunci când mă gândesc la mai-iunie. 
Așa că am hotărât să mă folosesc cât mai mult de căpșune și de ideea de light cam în tot ce gătesc în perioada asta ;)

Că tot vorbeam de chestii light... Sincer, ăsta e fix anotimpul în care mi se reduce drastic pofta de mâncare. Dacă și voi sunteți la fel, probabil cunoașteți și sentimentul acela de apetit incert, când ați mânca ceva, dar habar nu aveți ce. Ei bine... O bucată de cheesecake de la frigider ar trebui să răspundă destul de frumușel dilemei :)

O bucățică de istorie a cheesecake-ului, în caz că vă interesează:
Forma cea mai veche de cheesecake a fost un dish popular în Grecia antică.
Există chiar și o carte despre arta de a face cheesecake, scrisă de fizicianul grec Aegimus.

Există extrem de multe varietăți de cheesecake, fiecare țară având versiunea sa pentru desertul acesta buclucaș.
Din Japonia, Africa de Sud, Anglia, Franța, Bulgaria, Australia, Belgia, Olanda, Polonia, Grecia, și bineînțeles fastfoodista Americă de Nord, cheesecake-ul are extrem de multe forme, care de care mai apetisante și mai inventive.

Dacă cheesecake-ul clasic, englezesc, este copt în cuptor și destul de compactat și gros ca și textură, același amic dar venit de pe continentul american, are o crustă coaptă separat de umplutură și variază în sortiment de la varianta fără coacere, la varianta coaptă dar foarte cremoasă.

Ce am făcut eu aici este un cheesecake hibrid, ce nu se poate lăuda nici cu cetățenie europeană dar nici cu viză pentru lumea nouă.

Super rapid și foaaarte ușor de pregătit. Cu asta se mai laudă prăjitura din imagini.
Un desert elegant, light și destuuul de sărac în grăsimi și carbohidrați.
Nu mai insist mult pe introduceri, căci mă gândesc că poate treceți în bucătărie așa... la-nceput de săptămână, și vreau să aveți timp să scoateți din mâna de ingrediente (despre care vă voi vorbi mai jos) ceva spectaculos.

Pentru crustă ai nevoie de:

• 300 grame biscuiți simpli (Petit Beurre de exemplu)
• 50 grame de unt
• 1/2 ceașcă de lapte călduț sau apă

Preparare:

     1. Se pun biscuiții rupț în bucăți în blender. Se pulsează până ce s-au măcinat bine. Sau puteți găsi o altă metodă de măcinare a biscuiților. It's up to you!

    2. Se amestecă într-un bol mare biscuiții cu untul topit și se adaugă apă călduță sau lapte frământând în acest aluat până când începe să se țină ca lumea totul, așa încât să poată fi așezat în tavă.

    3. Crusta se presează pe fundul unei tăvi rotunde cu pereți detașabili (diametru de 26 de cm - tava mea), până se așază uniform. Presați cu fundul unui pahar, crusta pe fundul tăvii, până obțineți aspectul dorit.

 
Pentru umplutură:

• 1 kg ricotta fresca (se găsește la Lidl la un preț rezonabil - cea din imaginile de mai jos)
• 4 ouă
• 1 plic budincă de vanilie Dr Oetker
• 4 linguri de zahăr bio din sfeclă de zahăr (asta am folosit eu - voi folosiți ce vă place :D)

Ce trebuie să faci?
    1. Amestecă ricotta cu zahărul și gustă, să vezi dacă ți se pare suficient de dulce.
    2. Adaugă praful de budincă.
    3. Toarnă peste amestec ouăle bătute bine.
    4. Pune amestecul în crustă și dă totul la cuptorul preîncis la 180 - 190 de grade.
    5. Lasă 45 - 55 de minute la cuptor.

După ce a fost scoasă din cuptor, nu trebuie tăiată până nu se răcește ca lumea (cam 1 oră ar trebui să fie de ajuns).

Pentru topping:

• 1 kg de căpșuni
• 3 linguri cu vârf de zahăr
• ceva zeamă de lămâie, după gust

Cum facem topping-ul?

    1. Tăiem căpșunile în jumătăți, sau, dacă sunt foarte mari, în sferturi.
    2. Așezăm căpșunile într-o cratiță cu 3-4 linguri de zahăr peste ele.
    3. Stoarcem niște zeamă de lămâie peste căpșune.
    4. Fierbem amestecul la foc mic, timp de vreo 20 de minute.
    5. Lăsăm să se răcească și apoi îl turnăm peste cheesecake.

Puteți folosi acest topping de căpșuni și peste înghețată, sau în iaurtul cu cereale de dimineața, clătite, vafe sau orice alte desrturi vă mai trec prin minte. Puteți chiar să îl serviți pe pâine cu unt sau cremă de brânză. Doar dublați sau triplați cantitățile din fiecare ingredient, pentru a obține mai mult topping. Rezistă până la 10 zile, ținut în frigider.

Știu. Pozele lasă rău de tot de dorit. Asta pentru că sunt foarte recente. Iar aparatul meu este în service.
So... Mda. A trebuit să îmi folosesc telefonul. Și aparent mai are ceva de lucru la partea de făcut poze cât de cât ok.

Cam atât am avut de zis pe ziua de azi. Cred că o să ne revedem pe aici joi. Până atunci însă... Sănătate și... cheesecake vă doresc.

 

A fi, sau a nu fi... varză?

Am trecut de clasica zi în care ne felicităm pentru copilul din noi. Nu știu la voi cum e, dar copilul din mine cam lipsește. Deci no scutece peste 9 luni. :)
Totuși, mi-am făcut o porție mare de varză cu afumătură. Așa... în amintirea copilului mâncăcios de-acum 10 ani sau mai mult.

Varza este mâncarea pe care bunica o făcea perfect, străbunica la fel, iar de mama ce să mai zic? Asta mâncam cu poftă în copilărie. Asta mănânc și acum atunci când mă duc acasă. Nu mă pot sătura de varză călită cu afumătură. Dar varza făcută de mine nu conține mereu afumătură. Asta pentru că încerc să găsesc un echilibru între plăcere și a fi o persoană responsabilă.
Așadar, proteina din varză este, de obicei, un piept de pui înăbușit și tăiat bucățele.

 În continuare am să vă dau "rețeta". 
Iar ghilimelele sunt pentru cârcotași. Pentru că vor fi unii, născuți cu varza călită-n sânge, care vor scrie câteva rânduri despre banalitatea ei. Dar, așa... pentru cultura lor generală... nu toată lumea face și știe să facă varză călită. Așa că eu pun rețeta fix pentru neștiutori. Cât despre restul, zic să o parcurgeți așa... de curiozitate. Ca să mai vedeți cum mai fac și alții varza călită.

 Ingrediente:

• 2 kg de varză
• 1 piept de pui (cam 500 grame)
• 300 - 400 ml suc de roșii
• câteva foi de dafin
• 1 ceapă potrivită
• condimente pentru varză 
• boia iute/dulce
• sare, piper

Metoda:

1. Varza se spală bine.

Scăpăm de cotor.

O dăm pe din două.

 

O tăiem fâșii subțiri.

Cu cât sunt mai subțiri fâșiile,

cu atât se va "topi" mai frumos varza.

Senzația de la prima gustare este fantastică.

 Îndesăm în cratiță fâșiile și le acoperim cu apă.

Nu vă faceți griji dacă cratița voastră 

pare să nu ia toată varza.

Volumul fâșiilor se va micșora pe măsură ce

aceasta fierbe și se înmoaie.

Pe măsură ce seacă, mai adăugați câte o cană cu apă.

 2. Tăiați pieptul de pui fâșii.

Rumeniți-l într-un pic de ulei de măsline în tigaie.

Condimentați-l cu ceva boia, sare, piper, busuioc, cimbru.

3. Ceapa se taie mărunt.

Aruncăm ceapa peste pui în tigaie, când 

puiul s-a rumenit binișor.

Lăsăm aromele să se întrepătrundă,

până ce devine și ceapa străvezie.

4. Revenim la cratița cu varză.

Când considerați că varza este fiartă, 

adăugați sucul de roșii.

Nu ne zgârcim (dar nici nu exagerăm)

cu condimente precum:

foi de dafin, boia, sare, 

condimente de varza de la Fuchs.

Condimentele pentru varză tind să se găsească

un pic cam greu în ultima vreme.

Așadar, puteți opta pentru o combinație

de cimbru, cu busoioc,

boia de ardei, boabe de piper și foi de dafin.

Evident că trebuie să adăugăm și carnea

tot acum, spre final.

Mai lăsăm așa...

Vreo 15 minute la foc mic.

Apoi dăm cratița la cuptorul preîncins al aragazului.

Lăsăm și aici 20 - 30 de minute.

Operațiunea asta ne asigură că varza, în 

forma ei finală,

o să se topescă-n gură de-a dreptul.

Eu am ales să servesc și cu un pic de mămăliguță,

mai ales că am făcut varianta cu puține grăsimi,

folosind pieptul de pui ca proteină.

Îmi place însă, enorm,

și cu scăriță sau costiță afumată.

Sau kaizer afumat.

Este singura formă în care mai mănânc carne

de porc/mezel.

Dacă folosiți scăriță/costiță afumată, fierbeți 

varza până se desprinde carnea de pe os.

Atunci puteți fi siguri că s-a îmbibat cum trebuie 

varza de aroma afumăturii.

Doar o urare de noroc și sănătate îmi 

mai trece acum prin minte,

așa că am să cam închei postarea aceasta.

Vă pupăcesc cu drag până la următoarea ;)